picnic despre nenorociri mici

cuvintele despre forţă sunt apărate mereu
de lucruri care par complicate, un comportamet salvat
o fire obtuză şi evoluată spre cine ştie ce viciu
pentru că nu se mai poate lua nimic de la capăt

de la vocea care povesteşte celorlalţi
cum nu suntem, tari, predispuşi la nenorociri

aşa se întîmplă şi cu vorbele mari
ele sunt mari când nu prea avem ce pune pe noi
după câteva zile când nu stau printre oameni
devin mai calm şi legat de mine cu un lanţ de câine
pielea veselă ar da să vorbească fără oprire
şi atingerile sunt altfel dar nimeni nu-mi dă dreptate
poate cuvintele mari îi fac pe ceilalţi să mă privească
ca pe o marfă bună dar prea ieftină

aici apare complicaţia despre care nu-mi place
să spun mare lucru, mă opresc sau privesc în ochi
pe oricine, zâmbesc şi spun ceva în glumă
mai toţi despart glumele de celelate cuvinte
cu un strat de vaselină pe care se poate aluneca uşor
ceva de genul cojilor de banană pe care n-ar trebui
să alunece nimeni, dar pentru râs sau pentru o bere
oricine e dispus să se prefacă în stare de minuni

despre sentimente calde nu mai zic nimic
ştiu că e aproape imposibil de înţeles, forţa
şi cuvintele mari se desprind de ce ştim cu toţii
că ar fi un fel de limbă a oamenilor
pe care stau întinse ca la pomană, aburinde
tot felul de pâinici simpatice făcute pentru
o petrecere de copii, o situaţie în care vrei
să faci pe cineva să se simtă important

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s