ceva mai durabil decat urmele

aştept să urc, mi se dau toate motivele să am răbdare
când roţile maşinii se rotesc şi aerul se duce
se ascunde ca un căţel sub obiectele împrăştiate
iar deasupra rămân privirile goale, şezlonguri

cu prosoape fluturând la ora mesei
aştept să mi se spună unde cobor, aşa e cinstit
am pantofi lucioşi, părul lins, hainele lucesc agresiv
staţiile trec prin urmele degetelor de pe geam
fac socoteala. unul în canada, altul în italia
apoi scoţia, germania, anglia, spania
alţi amici prin franţa şi suedia iar eu urc aici până când
am ceva de spus cuiva, oricui

ascuţi farfuriile în fiecare zi şi staţiile trec
au devenit oameni grăbiţi îmbrăcaţi pentru ploaie
mănânci cu ochii pe geamul cu aceleaşi urme
pui amprente pe oglinzi şi le numeri
suntem toţi în ţara amprentelor nediferenţiate, străine
mai speli o farfurie, o freci bine cu prosopul, se duc urmele
mergi în cealaltă direcţie

poate, acest cuvânt-prapor
se insinuează, e un furnizor de carne sau băiatul care aduce pizza
dar noi nu trăim cu el lipit de piele ca hainele ude
ştim direcţiile, apăsăm pe ele cu o voinţă curată
stoarsă de sentimentul fatidic că ne despărţim bucuroşi
totdeauna e alt cuvânt fără asperităţi
şi celelalte adverbe încălzite în fiecare dimineaţă
sterilizate cu aceleaşi dungi imobile ale feţei
apoi se opreşte totul, am ajuns, e clar că am ajuns

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s