criminalul din rimini

pentru asta e doar un singur loc, am fost azi acolo, am lucrat, la toate lucrez câteva zile chiar dacă sunt odihnit. actele simple cad cel mai repede şi rup din această conştienţă cuminte, îi dau un sacrificiu sau sens. au început să-mi placă ameninţările, chiar mă gândesc că şi aici aş putea munci zilnic, aş ameninţa câţiva indivizi aleşi la întamplare deşi nu ştiu nimic despre ei sau aflu în ultima clipă. asta e bine. ameninţ doar o singură dată apoi îi omor fără grija detaliilor. am o pasiune de când lucrez aici; merg pe terase şi desenez pe meniuri semne obscene apoi mă îndrept către singurul cimitir al oraşului şi văd că realitatea e alta. niciunul din cei morţi nu vine aici, intru în panică după câteva ore şi cercetez spaţiul acesta. pun mâna pe fiecare pată, ăsta e felul meu de a îndura

vă scriu din gaura de vierme, am o inimă în cap iar evoluţia zilelor mă face să cred că toate grădinile înroşite şi plaja încărcată de aceeaşi carne, da, fineţea desfrâului, micul desfrâu de dimineaţă când ţigara din colţul gurii arde, al doilea soare al planetei din care nu ies, nu glumesc

şi ghearele pocite ce rod fluviul, potrivesc statuile încălzite, tund miliardele de omizi, tocmai ele sunt aripile prin care evoluţia ajunge să semene cu tine, să aibă nas, gură, ochi şi păr, reproşul unei existenţe cu rezervoare prea multe, dar nu despre asta vă scriu, sângele meu e atât de puţin, abia îmi ajunge să trag o linie deasupra orizontului din fotografia de epocă

iar asta nu e tot. neînţelegerea unei carcase care ţine miezul neatins e o fontanelă de copil prin care pătrunde lumina fără să aibă vreo putere, semnul ultim nu mai e spre balcoanele de unde se vede soarele şi se fumează. privesc marea, rotesc primele vorbe necunoscute. e dimineaţă, atât mai scriu în limba asta şi nimic nu mişcă, nu roade

Anunțuri

2 gânduri despre „criminalul din rimini

  1. o să spun probabil ceva total nefolositor, dar iţămast:

    nu mă interesează DESPRE ce ai scris. este un TON minunat. înţelegi? vorbeşte Dan. îl simt pe Dan. are viaţă. aceasta nu e o erecţie. chiar vorbesc serios. este vorba despre tonul acela în spatele căruia se simte CEVA-ul. trebuie să mai citesc ca să descopăr ce, dar, uite, nu mă interesează asta acum, vreau doar să-ţi zic de ton. mă bucur mult. chiar mă bucur. exagerez?

  2. donottouchme, e bine chiar dacă exagerezi, reacţiile de genul acesta sunt elocvente, echilibrul si torsiunea pe loc sunt pentru amatorii de genuflexiuni inutile. uite, şi eu mă gândesc de ce tonul asta ţi se pare TON. o fi de la o anumită notă distinctă sau de la revenirea la un spaţiu un pic mai ambiguizant. temă pentru acasă. merci de reacţia spontană şi flatantă. aştept şi cotonogeli.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s