inside my pretendings

planăm foarte încet, până aici nici o deosebire suntem obişnuiţi să ştim că limitele sunt insomnii ceva subteran le face să pară sferice şi pline cu apă dar nu sunt cu nimic mai prejos decât paraşutele

ceva mai durabil decat urmele

aştept să urc, mi se dau toate motivele să am răbdare când roţile maşinii se rotesc şi aerul se duce se ascunde ca un căţel sub obiectele împrăştiate iar deasupra rămân privirile goale, şezlonguri