e cald în ape, cald şi viu…

mă spăl, doar atât, cum se botează copiii, restul e doar tăcerea la care mă pricep, o repar tot timpul ca pe un ceas, câţiva dintre voi staţi şi mă priviţi şi asta e tot, celelalte stări sunt rotiţele ceasului, mişcarea lor se termină înăuntru şi nimic nu se vede prin cadranul aburit, nici măcar trăsăturile oglindite în apa unduită de cei mari, ei, cei care dau din braţe şi merg mai departe într-un cerc al oamenilor vii

acesta e un zid prin care se văd doar degetele, ochii şi marsupiul în care ne încălzim unii pe alţii de oboseală, se mai văd şi alte lucruri frumoase când ieşim din marsupiu cu ochii cârpiţi şi ne povestim ce vom visa, ce nu se topeşte din putere şi transpiraţia care curge pe noi ne mai spală o dată de ceea ce nu ştim. aşa îngropăm răul, poate…

eram delicaţi ca ei, rotofei şi roşii, acum suntem mari şi vii, poate doar loviţi cum sunt merele care cad din copac în apa acestui ceas imens unde ne rotim, limbi egale. rar, dăm ceva afară, o flacără nevăzută, o privim când ne pierdem şi tot acest loc devine scurt şi fără aer. da, avem un cuvânt mare pe care-l ascultăm fără să crâcnim când iubirea îşi iese din albie şi din inundaţie nu scapă decât ea, la sfârşit

Anunțuri

2 gânduri despre „e cald în ape, cald şi viu…

  1. nu ciocăn, dar nici nu trântesc uşa.
    acum, că intrai, cu acceptul tău, aş spune că acest în acelaşi timp care îţi reuşeşte spune multe.
    în acelaşi timpul simplificării formei, respectiv al adâncirii (prin mişcarea ca în apă) sensului.
    după cum mi-a reamintit mie un om mare şi viu cândva – complexitatea e structurată din şi pe elemente simple.
    aşa şi felul în care aici imaginile sunt mai puţine, dar înaintează mai sigur. până foarte aproape.
    chiar în mod egal.
    iar asta dă ştii tu ce. emoţie, na!

  2. zung, da, cred că a trecut ceva prin jugulară către locul în care se topesc toate şi se exenţializează, cuvânt monstruos uneori. ar fi bine să-l rebotezăm, să-i spunem transfer. poate că vezi bine în spatele vorbelor tale. adică sper. emoţia abia aici se ramifică. mulţumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s