refugiaţi din plictiseală (spleen de tomis fucking nord)

plictiseala verilor nu se compară cu nimic, se duce pe gât ca o sticlă cu apă rece, se face cremă de plajă, fistic, mă înveleşte în marţipan, se duce şi aduce tot ce nu am, sapă o groapă în care pot intra până la brâu sau chiar pot să dispar cu totul

e o judecată care umple de nerăbdare
ameţeala firească se complace ca un pescar năduşit
aşteaptă peştele cel mare cu batista înnodată pe cap
înfăşurat în gută
e o judecată nesăbuită, nu serveşte la nimic
deşi se spune că se moare din prea puţin
din dragostea pentru târâtul pe burtă nu pot face nimic
pescarul din mine pândeşte reptila din mine şi joacă table mai departe
mă târăsc fără discernământ spre buzele arse


avionul cu banner loveplus e singurul reper
aruncă rar cu prezervative exact acolo unde apa se târăşte pe uscat
albă ca sperma, algele se depun unele peste altele
toţi bronzaţii au schimbat casca de înot cu un loveminus
se zbat în apă
printre picioarele celor care cred că sunt de gen feminin


i gonna get myself connected
do it again, i wanna do it again, open up your eyes
terrified
neglected
connected
protected


şi mâinile mele încep să tragă de pripon
la celălalt capăt văd ce vede toată lumea, monstrul plictisit
cere o cafea dublă, aici stau până mor toţi, stau pe scaune răstigniţi
carnea şi sângele pe nisip
visul acestei veri e să mă caţăr în vârful macaralei pentru bungee jumping
să vad camionul cu refugiaţi care merge prin deşert
mi-a părăsit avatarul, l-am pierdut
s-a dus dracului toată metafizica din plictiseala mea

Anunțuri

7 gânduri despre „refugiaţi din plictiseală (spleen de tomis fucking nord)

  1. n-am habar de unde ai atîta imaginaţie şi idei, şi cum reuşeşti să le potriveşti aşa, dar scrii bine de tot. nu o lua ca pe o laudă.
    asta-i tare:

    gonna get myself connected
    do it again, i wanna do it again, open up your eyes
    terrified
    neglected
    connected
    protected

    o s-o învat pederost

    boo!

  2. şi partea cu you might fall cui i-o laşi?
    e începutul febrei aci. mişto partea cu se cred de genul feminin. e lucidă. un bca.
    acum, invit la cozonac cu marţipan. lyonnais, căci vara febra are fiţe, fâţe, lapţii lor se umflă, fac realitatea pufoasă.
    şi se alunecă.
    cum se sfârşea febra în acvariul tău?

  3. ştii cum e, ecaterina, poţi să scrii bine de tot, dar tot prost. imaginaţia nu e singurul factor de luat în seamă, dar dacă tu zici că e bine, respectăm opinia.
    chestia aia tare, ca să fiu sincer, e dintr-o melodie a celor de la stereo mc. a făcut carieră în urmă cu ceva ani. numai că e lipit altfel textul. deci, poţi s-o şi fredonezi. salve şi bine-ai trecut pe-aici!

    zung, partea cu you might fall o las celor care fac bungee jumping cu elasticul de la chiloţi. cozonacul ăla poa’ să fie şi kurtos colacs, oricum nu mă ating de chestiile astea decât din delicateţea celor care oferă, nu e frumos să nu dormi pe realitatea pufoasă şi să visezi. camioane cu refugiaţi fugite de la avatar şi metafizici zdruncinate de efectul noctambulic.
    febra din acvariu dă migrene după o vreme. se termină nurofenic şi, dacă haloul din jurul creştetului luceşte ca pe broadway, zeii cei buni ştiu că durerea de cap are şi părţi bune, vorba martei, citez: „deci când te doare capul ai înghiţit un prunc?” vezi cazul zeus olimpianul.

  4. spune bine marta. şi chiar realist. nu glumesc.
    căci refugierea la marea neagră, când marea neagră este o baltă din spatele unui bloc, lângă leagăne şi gunoaie, refugierea aceasta îi face pe unii (ce-i drept, de maximul 10 ani), să strige că parcă îi gâdilă, că parcă se scufundă, să vadă în pietre peşti şi deci să nu vadă geamul acvariului în care încă de pe acum se domesticesc.
    asta văzui azi din olimpul meu ambulant, în drum către casă şi paracetamolul sinus diurn.
    da, mă doare capul. e timpul să dau pruncului ceva metafizică.
    ps. vara se poartă lenjerie cu sfori şi capse. pentru plutire adecvată.
    şi uitasem să zic, textul nu pare plictisit. nu ştiu dacă asta e bine sau rău. pare agitat, frichinit.

  5. nu ştiu cât contează amu, în plină vară şi fără plictiseală aici, ce spun eu despre acest spleen de fuking tomis, dar apreciez tare primele două fragmente, nu că ce urmează e mai slab, nu. ci fiindcă la un moment dat se face o trecere (voită cred) spre alt palier al feelingului, iar trecerea se simte la nivelul tehnicii şi la nivelul discernerii ceor de dincolo de discursul manifest. în primele două fragmente lucrurile sunt (sau aşa percep eu) bine susţinute, pe toate secţiunile, sau oricum ai privi. senzaţia este că (tot a mea, sper să nu bat câmpii sau câmpiile arse de soare sau inundate acum), că la un moment dat, în timpul actul de a scrie a avut loc un respiro sau un intermezzo, iar ceva a schimbat (voit sau nu) cursul, deschizând alte zone de manifestare. ceea ce, nu pot să nu remarc, e bine ghidat, bine. iar finalu-i savuros. adică eu l-am savurat ca pe un tiramisu. cu marţipan desigur.
    şi tot în spaţiul cesta spun şi că mi-o tare plăcut şi cum ai scris mervul, da.

    na, sper că nu e prea spleen comentariul meu, că de refugiat altfel nu am ştiut la ora ceasta cum să mă refugiez în zicere. (chestie tot de migrenă. dar nu iau pastile, nici să mă fulgere, că tot plouă cu câini şi pisici. mă rog.)

  6. zung, zău c-aş pune mâna pe-un ciocan să sparg toate acvariile astea într-o zi, să nu mai stea şi ăştia care vin după noi cu ochii la peşti. e mai bine acolo, între blocuri, cu picioarele în marea aia de două palme. e mai bine cu pruncii în afara capului.
    se poartă ce s-o purta, dar plutirea tot de raţe rămâne . aerostatele, deltaplanele, zeppelinurile, toate au fost înlocuite cu prezervative. si astea plutesc deasupra solului. ca raţele.
    textul nu e plisctisit, spleenul a fost doar un pretext pentru amatorii de contraceptive. înnotătorii adevăraţi se frichinesc pe bune, fără preconcepţii.

    ela, da, e fragmentat ca tehnică, dar acolo apare mai accentuată ruptura, aşa e. am vrut o salată estivală, un pic de nerv la nisip în ceşcuţe chinezeşti din epoca ming. cu rachiu de orez. dar n-a ieşit decât o textură nevrotică de brotăcei cu ochii migdalaţi, da’ răi. mda, merci pentru merv şi pentru trecere. ţie şi lui zung. sau jung. hehe! dada, fără pastile, migrenele trec de la sine!

  7. stai stai. nu. zung nu jung. deşi apropierea fonetică o cere. zung e mai spre moise aşa, cu tablele lui. spre jung e cealaltă persoană, mai prudentă aşa. deşi pe lângă jung. nu chiar jungiană.
    şi nici junghiuri nu vrem, nu-i aşa zung, nu-i aşa dannishule?
    e clar, aci chiar nu ne-am plicitisit, adio refugiile astea din. dar brotăcei? e aproape de tomisul ăla de care ziseşi, aşa că normal că d-aia textura oacoac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s