măştile din merv

am fost un îmblânzitor bun, poate prea bun uneori, de asta se duc prea multe gesturi aiurea, alunecă spre cel care e îmblânzit dacă el nu e chiar blând sau, mai rău, are privirea încărcată de ură, atunci de ce toată această forţă dată afară pe uşi, de ce tot efortul de a scoate din rărunchi puterea care umileşte? dacă-mi sprijin privirea în ochii unui străin şi cad în gol, golul acela irecuperabil în care putem face orice în timp ce ne privim, se pare că asta e tot ce mai pot face

dar tu poţi chiar şi-acum. când te privesc se adună doar pescăruşii lângă mîncarea noastră pentru că eu ştiu că am devenit un salbatic, un truc antisocial, o veste pe care-o primeşti dimineaţa, a murit cineva dar nimeni nu ştie cine şi-apoi te linişteşti, tot timpul oamenii mor, cât iei două guri de aer ei cad ca muştele, îmblânziţi de altceva

da, tu poţi şi-acum, adică aşa mă simt eu în mâinile tale, fără vlagă, o bătrână linşată în salem, un atlet cu performanţe medii, o şcoală din tripoli, vitrina unui magazin din köln, sau o caravană încărcată din gobi, intervalul acela în care te pot privi şi pot fi orice. el se lărgeşte atâta timp cât marta mai are privirea senină şi blândă şi toate lucrurile pe care i le spun se duc într-un loc despre care nu ştie că există. ştiu că e simplu, modul în care ne transformăm e tot o îmblânzire

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s