e cald în ape, cald şi viu…

mă spăl, doar atât, cum se botează copiii, restul e doar tăcerea la care mă pricep, o repar tot timpul ca pe un ceas, câţiva dintre voi staţi şi mă priviţi şi asta e tot, celelalte stări sunt rotiţele ceasului, mişcarea lor se termină înăuntru şi nimic nu se vede prin cadranul

anarhia celofanului

desfac un ou în bucătărie, vin pe la spate şi mă ating şi atingerea e părul de pe spate, eu, eu cu oul în mână, un prilej de călătorie. bagă-mi limba-n ureche, bagă-mi limba în ochi apoi vom călători din ureche spre ochi, din ou spre obiectele din jur, singurele care-s

măştile din merv

am fost un îmblânzitor bun, poate prea bun uneori, de asta se duc prea multe gesturi aiurea, alunecă spre cel care e îmblânzit dacă el nu e chiar blând sau, mai rău, are privirea încărcată de ură, atunci de ce toată această forţă dată afară pe uşi, de ce tot efortul de a

descent psychosis of the mountain

praful şi drumul, destule motive să ne oprim, am plecat într-un acces de panică şi mă vedeam tot lângă tine, o oglindă pusă pe ziduri cum credeam demult că avem în noi, că oamenii cu corpuri deformate sunt mai buni sau tot amalgamul acesta pe care nu pot

sonet

m-am trezit de unde eram, a venit un om, oamenii sunt de încredere nimeni nu poate spune că era unul dintre ei, se cunoştea că avea informaţii despre mine, a pus mâna pe telefon şi a sunat ăştia nu sună degeaba şi a întrebat unde eram, unde eram