dincolo, în arşiţă

stăm în grădinile noastre, mergem alături
fiecare gest e chiar vânătoarea
care începe în zori, nu e nicio ruşine
am putea să punem lucrurile pe pământ

să se ridice de-acolo singure
şi să cadă la loc sleite
chioare
ca şi noi, o mână de oameni îmbrăcaţi
sătui, cu o veselie ce nu oboseşte

am plecat de la multe amănunte, eram
în mijlocul unor împrejurări care n-au cum să-ţi facă rău
poveştile seamănă uneori cu păcura
la prima vedere
undele străbat luciul suprafeţelor
la fel, întâmplările aduc o forţă neînţeleasă
şi iubitoare

de aici am fugit spre căldură
tot într-o dimineaţă cu fum, nici nu mâncaserăm
am hotărât că suntem prea aproape de piaţă
strada îşi balansa trotuarul până în holul casei
eram trişti

apoi lucrurile s-au refăcut, ele se ridică mereu
te trezeşti că e normal să accepţi hrana rece
să taci, să iei fructele unul câte unul
să alergi mult prin iarbă
sau să tresari

Anunțuri

10 gânduri despre „dincolo, în arşiţă

  1. veri misto ultima strofa. ac solidaritate si incredere. dupa cum banuiam, poetii sunt cei mai puternici oameni de pe pamant
    amin

  2. amin, amin, dar să ne ferească domnul de veşnica lor pomenire!
    merci, mentosano!
    mintosunu

  3. nu imi plac cuvintele

    SLEITE
    CHIOARE
    SATUI
    PACURA

    citeste textul fara ele si spune-mi daca se intampla ceva. te rog.

  4. da, am mai primit observaţia asta, oarecum legată de aceleaşi cuvinte. s-ar putea să aveţi dreptate, la adjectivizare aş fi de acord. păcura, în schimb, mi se pare că are rolul ei, dacă o scot se pierde ideea.
    merci pentru vizită.

  5. da, cu pacura ai dreptate. si eu am ezitat cand ti-am lasat mesajul. nu stiu de ce, mi-am imaginat textul tau in engleza, si asa, pacura, mai ales pacura, nu stiu de ce, isi are foarte bine locul. recunoaste, ai mizat pe titlu mult. nu? si mie imi place titlul.

  6. am vrut să descriu spaţiul de dincolo de text. aşa procedez cu anumite texte, dau o fantă spre altceva, spre spaţiul spre care se pleacă. nu e neapărat o miză, îi pot spune tehnică deşi e mult spus. mă bucur că prinde.

  7. don Mihut,

    Nikephoros Bryenios, usor beat, cu mana pe un vin de tara, cu gandul la drog sau uitare. Ma uitam peste arhiva mea de poeme salvate, si am dat peste textul asta. Kestia e ca eu il salvai de pe clubliterar, si am observat ca ai scos cuvintele recomandate de mizantropul emoist de mai sus, do not (fukin’-coroziv tarantinesc) touch me. Mare pacat, creau toata atmosfera. De fapt, cuvintele astea sunt cat trei mese pe zi, ma bagau in poem, imi futeau un pumn in fata si se pisau pe mine trezindu-ma revigorat. Introdu-le te rog, ca tot nu mai exista club lit

  8. nike, am scos doar două dintre cele 4. iar textul în varianta primă nu-l mai am, nu mai știu unde erau plasate celelalte două. bun vinul de țară, nu?

  9. stăm în grădinile noastre, mergem alături
    fiecare gest e chiar vânătoarea
    care începe în zori, nu e nicio ruşine
    am putea să punem lucrurile pe pământ
    să se ridice de-acolo singure
    şi să cadă la loc sleite
    chioare
    ca şi noi, o mână de oameni îmbrăcaţi
    sătui, cu o veselie ce nu oboseşte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s