enjoy your ride

e important de ştiut, fericirea este autonomă
vezi oamenii cum stau în picioare pe motociclete
şi nu cad, sau pe toţi ceilalţi care ori îşi ţin echilibrul
ori cad dar fac ceva în cădere

dau cumva din mâini
sau varsă paharele pe haine
perfect conştienţi de neglijenţa lor
privesc cum s-ar putea întâmpla
răul neaşteptat în toată această mişcare încetinită
şi nu se întâmplă nimic
asta e autonomia pe care o predică orice neputincios
de la puştii care merg fără să ţină mâinile
pe ghidon
până la şoferii de tir ce te pocnesc cu bicicletă cu tot
de parapetul variantei şi trec mai departe
da, autonomie înseamnă să poţi striga chestii despre
putere când nici nu-ţi cresc tuleiele în barbă
să fii macaragiu sau miner şi să te schimbi brusc la faţă
când cobori din vârful fiarelor sau ieşi la lumină
ceva e de la sine înţeles, eşti fericit când nu ai puterea
despre care ţipi întruna

Anunțuri

18 gânduri despre „enjoy your ride

  1. sa traiasca motociclistii, caci atunci cand cad, soarta lor se decide.
    momentul impactului este urmat de unda de soc ce sfarama oasele in interiorul carnii, vasele de sange se sparg precum globurile de sticla subtire din pomul de craciun de pe vremea comunismului. acum avem globuri din plastic, neecologice dar care nu se sparg.
    sub ramurile de brad sper sa-mi incalec si eu destinul, adus pe aripi de un 4 cilindri in linie.
    numa’ bine:)

  2. măi, nea palate, în clipele astea tragicomice pentru fotbaliatorul românesc şi pentru strângătorul de pumni în mămăliga patriei, aia care nu ne-a rămas printre dinţi pentru că scriem prea des obituare şi ferpare, mă făcuşi să râd până la crăcănare cu acel râs nervos care nu-l mai avusei de 8 ani, apoi de 10, 14 si 18 de ani, un râs chibiţesc şi fotbalologic, mingiutic şi pătruns de dorul fără saţ de a dispărea în neantul de dincolo de u.e.f.a şi f.i.f.a, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci foooootbal fărăăăăă deeeee sfâââââââârşiiiiiiiiiiitttttttttt!

    altfel, nea palate, mai las-o dracu de motocicletă cu cilindrii ei şi hai să purcedem la o ciorbă de hamei! că, la cum ai descris soarta motociclistului care o mierleşte, dau în plâns, şi plânsul după râs e ca parastasu’ după-nmormântare!

  3. da, ai nevoie si de genul asta de spunere. cu toate nodurile ei.
    place repetarea lui auto si mai ales a nomosului, printre prepozitii and stuff. da mancarimi. si nu cred ca textul se voia vreo eminenta perfect zen sau pe-acolo.
    dimpotriva.

  4. zung, ce-ţi mai plac prepoziţiile, mişelule!
    nu, nu se voia some budhist stuff, but…
    ca un modest cirac al maestrului fa-jung, cel care ne-a dat linia neortodoxă niu-t’ou-tsung – gozushû, pot spune:
    心性不生何須知見
    本無一法誰論薫錬
    住返無端追尋不見
    一切莫作明寂自現

    e extraordinar, da… spune-mi dacă mai vrei! am şi traducerea dacă treci printr-o fază mai puţin mandarină.

  5. da, vreau traducere
    intrucat azi sunt rodie ciufuta
    asa ca nu inteleg ce zici
    mai ales zici prea senin

    cu multumiri anticipate, cum se spune, cum corect se spune
    si cu inclinatie scurta, de maximum 10 grade

  6. ok, uite şi traducerea:

    the nature of the mind is un-born. why should it be necessary to know this?

    fundamentally there is not one single phenomenon; who then can speak about defilement and purification?

    there is no end to coming and going, and no matter how much one seeks, one will never realize it!

    when everything is inactive, then the bright stillness will manifest by itself.

    ai mers degeba pe marele zid! sau nu te uitai la chitai, te uitai spre ulan bator?!

  7. măi, moon too soon, despre ce fightclub zici tu acolo, măi? au nu privim the same fight! be more precise, please! altfel nu mă joc de-a edward norton şi brad pitt. şi nici de-a chuck palahniuk

  8. zic o profeţie: cum ai ţipat tu la sfârşit, aşa fericit voi fi eu când zung va fi fost zen sub lună.

    peace!

  9. zung a parasit de mult filmul.
    asa ca ferice de cei care isi doresc lucruri.
    a lor e asteptarea si iluzia si
    in fine
    fill in the cum le spune

    dar multumesc pentru crestineasca urare orientata si orientalizata

  10. tocmai ce holbeche zis-a ca fericirea n est pas exploatee in literatura mondiala in timp ce se holba la o veri tare preoteasa a tv ului francois, ceea ce si eu zise i da, il faut exploatee.

    allez, mon garcons templier :D!

  11. bucura-te de houllebecq, dorin
    jucati-va de-a fericirea sclavagizata
    dar eu nu ma pun nasa

    cam atat am avut de spus

  12. hehe, chiar că a ieşit de-un mic fight club cu houllebecq la scenariu şi cu mentosan pitt şi zung norton în garage-ul subteran. spectacol, ce mai! ce lume rea vă bântuie umorile, mă, băieţi şi fete! ete, a venit pacificatorul să vă miruie capetele aureolate!

    cu reală plăcere a spectatorului, mă înclin la maxim!

  13. da, avusei emotii nu cumva sa ma faci pitt.
    prefer norton.
    pe mine nu ma bantuie nimic, sunt etanseizata ca o floare de tavan.
    dar luminez
    si nimburile mele fac cat a ride
    de enjoyat, fireste

    acum zi-mi, dannish, inca se tipa? si daca da, ce putem deslusi, post festum, asa?

  14. daca io is pitt, cine i angiolina mea? (care tace, ala e)
    ma inclin si io maxim, ca o fantana de
    carioci, asa

  15. zung, nu am eu defecte d-astea de percepţie. plus că, deh, trebuie făcut un casting serios în cazul de faţă. da, raidurile sunt cele mai şi cele mai, ce ne-am face noi fără ele. şi, vorba unui mare clasic în viaţă, revenind şi la text (vezi, dorin dă dovadă de muuultă indulgenţă cu sine însuşi!), cum zise şi v. leac pe club, ar putea fi o problemă la ultimul vers, ăsta cu ţipătul. dar, exact pentru acea nuanţă post festum de care zici, îl las aşa. voi elimina doar acel „întruna” ca să scot nuanţa temporală. că, vorba aia, fericirile, fiind autonome, nu-s durative, mama lor de târfe!

    dorine, e târziu acum cu peţitul, te bate francisc matia de te zvântă. dar, apelând la un corolar ideatic, altul decât cel precizat de tine (tăcerea e un factor post-coitum al comunicării, dragă cozan!) putem sugera că poezia în sine e o angiolina cu buze cărnoase gata să recite ce vrea muşchiuleţul tău miocardic. coloratule! dacă nu-ţi convine şi taci, vei fi tu angiolina ta!

  16. e prea dis de dimineata sa ma tin acum de tehnicalitati subversive, mi-amintesc de primii km cu motorul sub mine, doamne, putin imi pasa de autonomie, maraiam si eu si motorul , cica eram crunta la vedere, cand am descalecat stiam ca pentru drumuri si fericire , cat o fi ea de autonoma, trebuie sa ai cilindri si doxa, cine n-are, merge cu metroul, nu doare, nici nu costa

  17. habar n-ai tu cât ţi-ar fi trebuit şi autonomia pe lângă cilindri şi doxă. altfel nu mai coborai. şi nu la metrou, doar de pe motocicletă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s