revine mereu, e o fantomă

nici nu ştii dacă are legătură cu viziunile sau religia, mereu sunt câteva lucruri care se înfundă în gât, acolo e cazemata unde prind viaţă câteva spongii relaxate, îţi înţeleg frustrarea şi dansul de noapte din camera decorată, dar ce faci tu acolo se numeşte crimă

da, e groaznic, ai putea să explici cât mai simplu în timp ce-ţi cântă iar tu eşti gata, o balerină emoţionată, şi când tuşeşti se răspândesc în obscur acele entităţi revolute, acele continente care se înfig în sărmana carne, plăcerea unor salturi penibile fără victime dar cu atâtea crime, lumea nu e făcută să treacă prin crime

acolo-s, ridicate deja, schelele, clădirile cu minuni ale lumii sau cu prăjituri şi cola, şcolile în care se ascund anotimpuri, pieţe vesele cu tarabe moi, degeaba strigi că dumnezeu e mort, nu face parte din lucrurile care dau numele unei străzi, unui magazin, cimitirului de unde se ridică o coloană de praf peste flăcările oamenilor

între doi poli se stabileşte o mişcare, poate e mai uşor să faci să dispară unul dintre ei înainte ca această mişcare să-ţi ia locul, să se îmbrace cu hainele tale, să meargă în parc

iar marta nici n-ar bănui, n-ar simţi că e chiar el, merge alături, loveşte încet trotuarul cu talpa pantofilor, şi, deşi nu seamănă cu nimeni, ar fi ultimul lucru din lume la care te gândeşti acum, sunt încă în viaţă

Anunțuri

2 gânduri despre „revine mereu, e o fantomă

  1. ce/mi place mie cum finalul reconstituie adresantul anterior, il absoarbe, il arunca in „nu conteaza cui i s/a spus”, te face deci sa uiti ca se spune cuiva si te tine in ce se spune
    ca si in celelalte
    e o rasturnare faina in toate astea

    sunt incoerenta acum
    dar textele astea eu le citesc ca si cum ar fi scoase din plicuri si ar sta cu capul in jos fara sa ameteasca ceea ce nu mi se intampla des

    pepsi, placura ca imagine tarabele moi. mult de tot

  2. poate contribuie la acest „nu contează cui i s-a spus” si schibarea persoanelor gramaticale. nici n-am vrut să fie clar aici cine mai e pe lângă marta, ar putea fi oricine
    deh, poate s-a transmis ambiguitatea de la text. mă bucur că placură şi mai sunt şi senzaţiile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s