enjoy your ride

e important de ştiut, fericirea este autonomă vezi oamenii cum stau în picioare pe motociclete şi nu cad, sau pe toţi ceilalţi care ori îşi ţin echilibrul ori cad dar fac ceva în cădere

răgazul narcozelor

vorbim ca orbii într-una din zilele lor fără mâncare despre întâmplări repetate în picăturile de apă de pe zidul din jur, strângem pulpele în jurul nostru, strângem găvanele ochilor pe tot ce prindem în setea zilei, se fac orele cât o lucarnă în care răcoarea mai are de stat iar

aceeaşi noapte a vocilor

din toate cântecele auzite, numai unul e cântecul de dimineaţă, o mlaştină în care mă afund, un lan de cireşi negri când se coc ocoliţi de păsări iar sperietoarea din vârf îmi zâmbeşte, înghit sâmburii, înghit viermii şi cad în iarbă secerat de sunetul acesta, o mână

adevărul ei

dacă mergi pe albia unui râu secat, nu mergi niciodată în pace, e nisipul de sub tălpi şi pietrele, e liniştea ce vine din urmă în locul fostelor ape, gândurile care aleargă în voie precum peştii, dar hainele de pe tine curg anapoda, vestesc o vârstă nătângă şi udă

revine mereu, e o fantomă

nici nu ştii dacă are legătură cu viziunile sau religia, mereu sunt câteva lucruri care se înfundă în gât, acolo e cazemata unde prind viaţă câteva spongii relaxate, îţi înţeleg frustrarea şi dansul de noapte din camera decorată, dar ce faci tu acolo se numeşte crimă