şoi-mii pa-tri-ei

e o tâmpenie să vorbeşti despre moarte, vii de-afară, dai jos pantofii, ciorapii şi haina, laşi geanta pe fotoliu, faţa dispare în siguranţa cuvintelor, respiraţia lor ca o undă de şoc, maşinile de tocat carne livrează mai departe, eşti un zgârci

de ce ai vorbi despre moarte când au fost toate aşa cum le-ai vrut şi când jocul părinţilor care te-au înfiat e un vârtej frumos după prima ploaie de primăvară când apa e atât de murdară, machiajul s-a întins pe faţă, e un câine în pragul bucătăriei, o clătită cu afine

estul e roşu, estul e roşu, tot explică charlize, ştii emisiunile cu casa pionierilor şi şoimilor patriei, haide, sari coarda, sari în sus spre pâcla în care mai vezi o vreme severitatea celor care ţin sforile în mâini. noi facem otravă aici, fabricăm otravă pentru eliminarea celor care se îngrozesc uşor, intră în panică şi călătoresc cu un autobuz spre o gară de câmpie cu meri încărcaţi, o fântână adâncă şi rece cu roată-lanţ-cătuşe, o broască stă pe lanţ deasupra găleţii care vine plină de apă, mestecă gumă şi face baloane, face clăbuci, e pierdută

pe unii îi închid ermetic, cuşca lor ruginită este rotită după soare, apoi sunt certaţi cu flashuri, cu pilitură de fier sub pleoape, la primul cotcodac vomiţi ca un copil care a mâncat rapid din otrava de şobolani înainte de a pleca la şcoală, s-a învineţit şi tot mai răsuflă

n-am o poveste pentru tine, marta, până şi povestea asta e pentru mine. şi îmi pare rău, îmi pare rău, vin către casă în cinci minute

Anunțuri

2 gânduri despre „şoi-mii pa-tri-ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s