noi, apoi ticăloşii


şi pentru că nemulţumirile reglează prost
un metabolism aflat în zbor
gesturile fac inutile orice dialoguri
gurile zac trase în jos de bărbiile fără expresie
uite, mecanismele astea sunt făcute să dea
lapte la fiecare câteva ore

dacă numai aici stăm
în cuiburi despre care toţi ştim
se refac primăvara cu rahat din trecut

nu suntem plictisiţi decât aproape de naştere
când gestaţia e un scuipat pe-un obraz neras
sub ruperile de nori care spală imediat
în felul acesta, memoria e o fată din flori
ce rost să ţii minte până mâine
pietrele încălzite şi când vine vorba să-i strivim
să rupem carne de pe ei şi să punem pe noi
doar privim vinovaţi în căuşul mâinilor
avem faţa aceea în care ne-am pus toate speranţele

dacă vorbim despre rău e la fel
de fiecare dată când sunt bun, sunt rău
un cocoloş de carne se desface în mine
fie că e zestre maternă sau un fluierat patern
o cutie cu balamale unse înadins să trezească
numai simţurile care vor strânge de gât
toţi ticăloşii, ştiu să facă asta cu poftă
atunci nu mai e nevoie să îngropăm
prea mulţi, o parte din ei o vom mânca
şi canibalii pot fi uneori oameni buni

Anunțuri

3 gânduri despre „noi, apoi ticăloşii

  1. e ceva sa arati cu deştu si sa manuiesti mecanismele astea lumesti apoi sa demasti impasul moral in care rescriem un discurs al cunoasterii de sine.
    mi a placut mai mult strofa a II a, la prima m-am enervat pe acel rahat pus in cuiburi, desi nu i contest necesitatile poetice, iar in ultima, la versurile 2 si 10 e ceva care m a împuns.

    ps: titlul l am citit initial „noi, ticalosii”, adica poetii, nu?

  2. eu acestui poem îi adaug un altul, nu al meu, dar, citindu-l, mi-a amintit de acesta:

    Origins of Desire
    After Lynn Margulis and Dorion Sagan
    1. Anima

    This is the groundwork:
    Autopoesis, constant creation
    of the self from sunlight.

    But gender varies like the breeze
    and sex like tides.

    Thousands of quasi-sexual fathers
    might fuse and form our body,
    just visible on a net-veined leaf.

    We might cannibalize each other
    and the indigestible rind
    become the partner.

    Or we might trade
    genes for male and female
    like beads or playing cards.

    But we are each built of water
    locked in a membrane.

    The same comet-tail sperm
    in starfish, ginkgo, and human.

    hope that you’ll enjoy it.

    oricum, poem bine-bine scris, cu toată încărcătura lui miez-viscerală; fiindcă ei, ticăloşii din noi, oricare le-ar fi sfârşitul (digeraţi şi evacuaţi / fecalizaţi sau ucişi/îngropaţi), în cele din urmă tot distruşi sunt. sau aşa am perceput eu finalul.

  3. dorine, e şi o scârbă de sine datorată ticăloşiei celorlalţi, dar mecanismul e defăimător, da. cu prefixul auto. la faza cu rahatul… ştiai că pupăza îşi căptuşeşte cuibul cu rahat? care poeţi, care poeţi dorine?! pupeze, măi!

    ela, mi-a plăcut textul ăsta de-i aci. deşi e cam prea „poeticogenerativ” pentru mine. dar dacă se învârte tot în jurul canibalilor… e bine.
    ticăloşii se distrug singuri, noi nu facem decât să-i mâncăm. o fi vreo purificare masochistă.

    mulţumesc frumos pentru semne!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s