şoi-mii pa-tri-ei

e o tâmpenie să vorbeşti despre moarte, vii de-afară, dai jos pantofii, ciorapii şi haina, laşi geanta pe fotoliu, faţa dispare în siguranţa cuvintelor, respiraţia lor ca o undă de şoc, maşinile de tocat carne livrează mai departe, eşti un zgârci

zwastika girls

o gură de vomă, o porţie de fericire când asta înseamnă să cobori în canalizare, e acolo o femeie cu lumânări, se uită, dirijează apele, articolele de încălţăminte şi raioanele micilor întreprinzători, ce nume

testul sclavilor

apăs pe butoane, reglez răcoarea din seara asta vârsta pe care vreau s-o am într-o colecţie numismatică relaţiile bătute cu ciocanul pe ilău aşează ouăle sub cloşca discuţiilor cuminţenia mea seamănă cu o balenă înverzită de algele presupunerilor strecurăm printre cuvinte un suc mai tânăr nu cel mai potrivit

noi, apoi ticăloşii

şi pentru că nemulţumirile reglează prost un metabolism aflat în zbor gesturile fac inutile orice dialoguri gurile zac trase în jos de bărbiile fără expresie uite, mecanismele astea sunt făcute să dea lapte la fiecare câteva ore