zile de naştere


de s-ar păstra ceva din toate rotocoalele
şi jivina din sânge ar linge
ascultătoare
din punga asta în care punem resturile de la masă
dar atitudinea slugarnică nu stă numai în noi
cei veseli

capetele vulcanice, craterele, torpilele
spectacolele somptuoase de
ocrotire a broaştelor cu carapace swarowsky

când suntem singuri şi ne târâm
vocea e o plantă de cameră în care agăţăm
cu ultima picătură narcisistă
chiloţii
pentru că suferinţa e cea mai scumpă căţea
doar când sugem din ochii ei
lătratul

mama ne spune să fixăm o zi în care
ne spălăm rufele, casa e plină de sârme de spânzurat
strada duce zoaiele şi bulbucii de săpun
mama nu suferă, nu e o căţea
sau nimeni nu o bagă în seamă când e
mama noastră din care înţelegem doar liniile
strâmbe din clasa întâi

şi scârba nu ne descrie
suntem virozele, competenţele din c.v.
limbile străine date în vaginul unei scârbe de angajatoare
deja îmbătrâniţi cumva
de pielea care începe să se strângă
fără de asta nu ne putem fotografia în pieţe
în square de piatră roşie
urinând ca vacile pe beneficiile unei societăţi educative

dar singurătatea unei zile de naştere cui o dăm
firicelele din palmă
descriu o luptă de care suntem mereu străini
instrumente calde, sterilizate
pe o masă care nu se mai strânge
după operaţie

Anunțuri

9 gânduri despre „zile de naştere

  1. cat de conformisti cat de revoltati vine de la educatia primita sau neprimita. da oare singuratatea vine de la dzeu? si oare dzeu vine de la el insusi? 😛

    zi, master, tristetea mea asculta

  2. draghe, ambele vin din ambele, adică suntem ambivalenţi, dom’le! or mai e o variantă care se numeşte sindromul „natural born feeler” şi dacă se manifestă, în oricare formă a sa, atrofiază subiectul de nu mai e nevoie de niica-niica.
    şi singurătatea vine de la şeitan; de-aia e aşa de plăcută şi respingătoare in the same time. şi nu mai pune întrebări din astea în care mă iei la mişto că, vorba aia, o veni dumnezeu de la el însuşi, dar înjurăturile vin de la mine către tine!

  3. da, dar în acelaşi timp, mă mulţumesc cu ceea ce poate părea puţin.

    cu titlul ZILE DE NAŞTERE

    şi cu

    instrumente calde, sterilizate
    pe o masă care nu se mai strânge
    după operaţie

    oho. e destul.

    de ce sunt instrumentele calde?! îmi place, dar nu ştiu de ce sunt calde. clişeul ar fi că sunt reci. dar sunt calde.

    SUNT CALDE DE LA OM, aşa e?

  4. Dan, ce bine că mi-am adus aminte, mă laşi să îţi spun aici? Hai,te rog:

    DAN, ÎŢI MULŢUMESC CĂ NU TE-AI SUPĂRAT CĂ TE-AM FĂCUT DINOZAUR!

    ştii că, de fapt, cam altfel fu. înţelegi, da?:)

  5. li, aşa sunt dinozaurii, se supără foarte greu. iar dacă tu zici că acolo e de-ajuns, eu n-am ce să mai spun. mă mulţumesc şi eu cu ce poate părea puţin. altfel mă faci iar dinozaur şi, nu de alta, dar în erele geologice scurse de dimineaţă şi până acum, evoluai şi eu ceva-ceva, nu vreau să pun ştiinţa în dificultate!
    de altfel, am înţeles!

  6. şi dacă până şi cristalele alea se fac calde şi dacă maţele strălucesc mereu la sfârşit?
    oricum, în afara de final, eu m-am zgribulit şi la căţea acolo şi la liniile strâmbe. ies aşa, ca şi swarovski, din context. şi asta e bine. împung şi mângâie cumva.

  7. zung, zung! ce se întâmplă în acest caz trebuie să îmi spui tu. ehe, uite că la tentacule nu m-am gândit. cred că nici swarovski, le-ar fi umplut şi pe alea cu cristale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s