never ending


marta
nu ştie să se agaţe de mine, ea vede toate lucrurile
din interior, din sâmbure, ea strânge cu furie golul
prin care trec sudori, cuvinte, uneori

prin zăpada dimineţii, mi se pare că e
doar o depărtare
mă lasă genunchii şi, în cădere, mă agăţ de ea
de râsul cu atâtea feţe, de un fel de ură ce stă
în hainele ei şi tace, scrîşneşte
până într-o zi
când niciunul nu vom mai avea ce face


rust
o expresie nu ţine mai mult decât un film de scurt metraj
faţa ta e o pânză şi dacă nu se vede textura
mă gândesc că nu te deşiri
nici chiar expresia de-acum nu se topeşte
ochii nu îmbătrânesc, un tremur îi duce
într-un colţ
ca un păianjen din care simţim că facem parte

Anunțuri

2 gânduri despre „never ending

  1. mă gândeam că la un botez nu se vine cu mâna goală.
    aşa că aduc impresia că îmi plac zona de textură şi zona de histrionism al râsului cum şi părerea că nu ai lăsat loose end-uri pe aici încât să fie deşirare.
    nope, nope.
    aşa că venii, adusei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s