eat, rabbit, eat

am adunat toate felurile de mâncare şi n-a fost îndeajuns
mâncarea se aşează peste un gol al foamei şi se-aude
vântul, crengile se lovesc şi bucăţi de scoarţă cad
pe asfalt, spăl fiecare prosop cu care te ştergi şi îl pun
între piele şi lovituri, nu găsesc nimic să aşez sus
astfel încât violenţa să fie o bucată de pâine mâncată
pe stomacul gol, simt cum se împrăştie dimineaţa
în celulele care nu au dormit noaptea, celelalte se trezesc
şi beau o cafea tare, ascut un creion pe care nu-l voi
folosi niciodată, dar e bine să fie ascuţit, dintele lui
luceşte lângă tastatură ca un craniu de câine fără dinţi

faci flotări de-o vreme, degetele înfipte în covor se umflă
respiri cafea şi câteva firişoare roşii se scurg din gingii
muşchii se freacă unii de alţii şi nu cad de pe oase
te compar cu mine, eu cel imponderabil şi ridicat
odată cu erecţia matinală, mi se pare că suntem perfecţi
doi sâni ai unei femei care scutură pături la balcon
privim lumea fără lapte şi fără silicoane, e o lume curată
gata să înceapă să trăiască într-o structură categorică
şi râzi cu o strâmbătură pe care o urăsc de când te ştiu
eşti tânăr şi violent cum eram eu până să te cunosc
apoi ţi-am dat de înţeles că trebuie să încasezi cel puţin
câteva drame în piept, să începi leneşa tranformare

dar ce ştim noi despre drame la urma urmei, numai
că trebuie să mănânci după fiecare, să iei creionul
proaspăt ascuţit şi să faci un semn pe tocul uşii, până
aici mă doare azi, de-aici în sus începe un cer senin
la care ne holbăm şi urlăm ca nişte javre sătule, nu stă
în firea noastră să ţinem nimic în noi, nimic mestecat
şi hrănitor pentru prea mult timp, suficient să ne lege
de ce gândim, de ce zâmbim, de ce ne ducem să ardem
hainele vechi şi cumpăram altele pe care le purtăm ca
o femeie cu o siluetă perfectă, ştii la fel de bine ca şi mine
acest corp ce se degradează constant lasă o formă
de înţelegere pe care nu vom ajunge să o pricepem
ultima foame va fi doar ultima masă, nimic mai mult