să trăiască mortu’!

primesc o leapşă de la mişu (merci, mişule, te-njur şi pe tine rânjind!), leapşă de care, dacă aş fi primit-o acum câteva săptămâni, aş fi râs şi aş fi aruncat-o cât acolo. venind după ce mi-am pierdut un prieten, această leapşă sună morbid, dar tocmai

x.x.x

toate minunile de bucătărie nu fac cât religia
degetelor calde şi moi, cât veriga largă a braţelor
care nu te mai lasă să respiri, nu te mai lasă
viu în corpul pe care mintea-l poate înţelege încă

x x x

noaptea trecută mi s-a părut că toate sunt prea la locul lor
trebuia să ies din starea asta prin dereglarea simţurilor
atunci am scos vaca în grădină şi-am luat-o la bice
până la sânge am bătut-o şi mă gândeam cum te sărut pe tine

essex green tea and bets

dar vom merge să pariem, oamenii se întorc după o vreme
când încep oasele să-i doară, în aceleaşi paturi
cu bilete aruncate sub saltea şi descoperă că nimănui
nu-i mai pasă de vechii soldaţi din sânge, de luptele lor

un fular

îi urăsc gestul şi puterea pe care a avut-o, puterea aia laşă şi de nepriceput, urăsc revolta şi zgomotul din mine, un plâns stupid şi continuu pe care nu-l pot scoate afară, urăsc speranţele pe care mi le-am făcut de câte ori am crezut că înţeleg prin ce trece, urăsc

kill the leapşa

am o leapşă de la alice drogoreanu pe care o înjur discret cu această ocazie, răspund doar să nu fiu luat drept un individ foarte neserios.

baladă lesbiană

am o pisică nici neagră, nici albă, ea nu vânează
de aceea se numeşte marie laurencin, de aceea
cât e ziua de lungă suferă lângă piciorul scaunului
cu urechile ciulite şi mustăţile drepte precum ecuatorul