tagesphantasie

ziua ar putea fi plină de fleacuri, gesturi cu două muchii, respiraţii în ceafă, ar putea fi blândă şi strecurată, un embrion într-o cameră care nu ştie dacă-l doreşte, dar ferestrele se deschid prea repede şi grija, o naivitate, încercarea de a surprinde ceva din viaţă în apa

despre AutoDaFe

iniţial, volumul care apăru anul trecut a fost gândit să aibă copertă color şi ceva ilustraţii prin el. florin petcu, prietenul meu şi graficianul de la revista tomis, a zis că da, se pune pe treabă. aşa a şi făcut.

compunere pentru orgasm şi trenuri personale

o întreagă civilizaţie a chefurilor, a pietrelor rostogolite noaptea prin pahare; bucuria lor nu vine din impas sau din ce se strică atunci când nu pot uita.

altă zi. docilă şi scurtă

rezist până la mijlocul dimineţii fără întrerupere
îngăduinţa mea mă suportă şi lasă în cap
o dâră de lumină cum n-ai mai văzut
apoi lumea începe să nu mai fie o plantă setoasă

ziua din care nu se înţelege nimic

fără cuvinte, nici forme goale
nici tandreţea de sfârşit învăţată pe de rost
în mijlocul unei libertăţi din fulgi
sau sclipirile din ochi