ora de logică

eşti o femeie mică, încapi într-un aparat de fotografiat
încapi într-o mână care-ţi trece prin păr, încapi într-un tatuaj
şi când vine toamna, mai ales când e frig
mă gândesc că toate gesturile au miros de tanin

Jumară şi cimbrul

Cola trezită are gust de cimbru. Dacă e cola cu vodcă, nu se trezeşte sau îşi păstrează un gust pe care nu-l detectez pentru că nu gust, dar paharul pe care nu l-a băut Victor seara trecută miroase a acid sulfuric. Ţin minte asta de când inginerul Scoică a

pastel

coroana copacilor e cât capul tău, doar trunchiul
face să păreţi alţi oameni, unul care se duce după pâine
altul care bea laptele lângă frigider, câteva picături
cad pe gresie, alte coroane cât palma

pictures at an exhibition

în ceasul al doisprezecelea sau cu zece minute înainte
am trecut strada. gesturile banale
îmi spuneau că sunt îndeajuns de relaxat
deşi ştiu că nimeni nu poate fi nepăsător

marta, poemul 6

bălţile ploii n-au de ce să se teamă azi, nu le vom călca, suntem îmbrăcaţi frumos până la gât şi fumez ţigări lungi, cele mai lungi, ţărmul e mic, ţigările lasă scrumul exact pe dunga dintre nisipul uscat şi nisipul ud, da, sunt puţine lucruri în jurul nostru în care

vaca citeşte volume de poezie

am mai rabdat puţin şi m-am ras în cap
am capul oval şi urât, ca o ghiulea
am ieşit cu ghiuleaua în stradă
parcă eram fat man
purceluşul aruncat de americani la nagasaki

taci. uneori e iarnă

când îţi pierzi curajul, mai ales în mijlocul iernii, când deasupra zăpezii se zbate iarba netăiată, atunci nu trebuie să pierzi răbdarea de sub limbă, din dinţi. acolo e încă vară şi poţi să vorbeşti, să pipăi dintele retezat acum 18 ani, să întrebi în câte zile ai mai simţit

ooh, my freakin’ kidney!

ce faci când un prieten nu se simte prea bine
să zicem că te sună de pe toaletă
de-acolo poate vorbi mai uşor cu tine
şi până când auzi flush-ul îţi faci o idee

harpastum

azi vom juca fotbal, nu e nimic mai frumos
decât mingea deasupra capetelor
plutind ca o divinitate ancestrală
la o înmormântare la care procesiunea

盆栽 şi GOD

am plantat un bonsai în buric, fumez şi-l privesc
în fiecare zi cum îşi întinde crenguţele
i-am povestit tot ce ştiu despre asia să se simtă acasă
am luat cd-uri despre india, china, japonia

relaţiile cu cinematograful

cotrobăind prin “arhiva personală”, am dat de un text scris prin toamna lui ‘90 şi am ajuns la conluzia că trebuia să mă las atunci de scris. amuzaţi-vă şi voi dacă e să vă, eu am făcut-o.

grădina de carton

nu voiam să mai dorm, somnul e doar un carton
pe care răzui ceară, o topeşti pe el şi îl agăţi în uşă

câteva nopţi am visat c-am murit, alte câteva