marta, poemul 6

bălţile ploii n-au de ce să se teamă azi, nu le vom călca, suntem îmbrăcaţi frumos până la gât şi fumez ţigări lungi, cele mai lungi, ţărmul e mic, ţigările lasă scrumul exact pe dunga dintre nisipul uscat şi nisipul ud, da, sunt puţine lucruri în jurul nostru în care

vaca citeşte volume de poezie

am mai rabdat puţin şi m-am ras în cap
am capul oval şi urât, ca o ghiulea
am ieşit cu ghiuleaua în stradă
parcă eram fat man
purceluşul aruncat de americani la nagasaki

taci. uneori e iarnă

când îţi pierzi curajul, mai ales în mijlocul iernii, când deasupra zăpezii se zbate iarba netăiată, atunci nu trebuie să pierzi răbdarea de sub limbă, din dinţi. acolo e încă vară şi poţi să vorbeşti, să pipăi dintele retezat acum 18 ani, să întrebi în câte zile ai mai simţit

ooh, my freakin’ kidney!

ce faci când un prieten nu se simte prea bine
să zicem că te sună de pe toaletă
de-acolo poate vorbi mai uşor cu tine
şi până când auzi flush-ul îţi faci o idee

harpastum

azi vom juca fotbal, nu e nimic mai frumos
decât mingea deasupra capetelor
plutind ca o divinitate ancestrală
la o înmormântare la care procesiunea

盆栽 şi GOD

am plantat un bonsai în buric, fumez şi-l privesc
în fiecare zi cum îşi întinde crenguţele
i-am povestit tot ce ştiu despre asia să se simtă acasă
am luat cd-uri despre india, china, japonia

relaţiile cu cinematograful

cotrobăind prin “arhiva personală”, am dat de un text scris prin toamna lui ‘90 şi am ajuns la conluzia că trebuia să mă las atunci de scris. amuzaţi-vă şi voi dacă e să vă, eu am făcut-o.

grădina de carton

nu voiam să mai dorm, somnul e doar un carton
pe care răzui ceară, o topeşti pe el şi îl agăţi în uşă

câteva nopţi am visat c-am murit, alte câteva

moartea lişiţei

cine n-a fost la o vânătoare de lişiţe să se ducă
să ia o puşcă sau chiar două şi un ogar
cu colţi mari şi ascuţiţi ca să smulgă păpurişul
şi cizme cu cărâmbul cât mai înalt şi sandviciuri

autumn symphony

cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie
cu frişcă, venea din cer potopul şi se zdrobea
de asfaltul cald, şoferul autocarului a întins mâinile
şi ţipa ca un apucat, duduile ţipau la şofer

duet (vaca feat. roy orbizon)

după atâta educaţie, sleiţi de puteri, nu ne mai gândim
decât la o plajă imensă unde să punem corturi
să stăm toţi cu un pahar rece în mână
până când dispar diferenţele fizionomice

balada ariciului

îhî, e seara, bem bere la montana, e bine, e foarte bine
ce ne-ar mai putea lipsi acum în afară de ariciul
care se strecoară pe lângă gardul viu, sau poate
câteva chinese girls, vorba ta, să-mi cânte în pancreas